Bilanțul Fed: ce arată graficul despre lichiditatea din piețe

Pe lângă dobânda de referință, banca centrală americană mai are un instrument de politică monetară mai puțin discutat în presa generalistă, dar la fel de important: bilanțul propriu, adică valoarea totală a activelor pe care Fed le deține — în principal obligațiuni de trezorerie americane și titluri garantate cu ipoteci. Simbolul WALCL urmărește exact acest nivel, săptămână de săptămână.

Mecanismul e mai simplu decât pare. Când Fed cumpără active din piață, plătește pentru ele, iar banii ajung la investitorii care le-au vândut — bani care, de regulă, sunt reinvestiți tot în active financiare. E ceea ce s-a numit „quantitative easing” (QE) și explică, în bună parte, creșterea spectaculoasă a bilanțului Fed de la începutul anilor 2020, vizibilă și pe graficul de mai sus. Invers, când Fed își vinde din titluri sau lasă activele să „expire” fără să le reînnoiască, retrage practic lichiditate din sistem — fenomenul cunoscut ca „quantitative tightening” (QT).

Graficul arată exact cele două faze, una după alta: o creștere abruptă a bilanțului, urmată de o perioadă lungă de scădere constantă, vizibilă cu ochiul liber pe traseul albastru. Genul acesta de mișcare nu ține de sentimentul zilnic din piață — e o decizie instituțională, anunțată și explicată public de Fed, dar cu efecte care se simt indirect peste tot, de la cripto la acțiuni.

Ce s-a schimbat concret din toamna anului 2025 și ce ar putea însemna asta pentru lichiditatea din piețe în perioada următoare — discutăm la Pro.